Oravitzan Loft

L-am cunoscut pe domnul Orăvitzan acum vreo trei ani. Andreescu voia să dea identitate unui lanț hotelier folosind un pattern al artistului. Am ales, împreună cu domnul Orăvitzan, patternul pentru fațade și pentru diverse obiecte cheie din zonele publice ale hotelurilor. Din păcate, lucrarea a fost victimă a crizei. Vine la firmă anul trecut prin iulie: "Am un pod pe Blaga 6 și vreau un spațiu acolo. Ar trebui repede să ne apucăm de treabă că în septembrie plec la New York și vreau să se apuce constructorul până atunci".

Mergem să văd locul. E în centru, la doi pași de firmă. Casă frumoasă din 1900 cu fațada îmbătrânită dar încă în stare bună. Scara e circulară, cu trepte din stejar masiv. Trecem prin ultimul etaj. "Ăsta e tot al meu" - zice. Ajungem în pod. Podul - praf la propriu și la figurat. Structura șarpantei pare ok, țigla solzi e varză. Găleți peste tot ca să nu plouă dedesubt. Înspre curte cineva a făcut o dolie orizontală în care se strânge apa și zăpada. Tabla e corodată toată, grinzile sunt putrede și proptite din loc în loc. Îmi vine în minte că zona aia e în pericol de prăbușire și poate cere o autorizație de construcție în regim de urgență pe motivul ăsta. Și dacă tot trebuie înlocuită structura în zona aia poate îi fac o fereastră perimetrală. Pe fațada de la stradă pun veluxuri. Oare mă lasă ăștia de la monumente? Îmi trebuie expertiză. Vorbesc cu Gioncu. Îmi trebuie constructor. Vorbesc cu Halmi. Am pornit-o...

Mergem într-o zi în pod și îmi zice: "Ce nu-mi place mie la mansarde e că nu vezi afară. Ai geamuri prin care vezi numai cerul și te simți ca într-o cușcă". "O să punem ferestrele de mansardă cât mai jos posibil ca să putem vedea afară ceva mai mult decât cer. Casa scării, atelierul și dormitorul au oricum o fereastră panoramică în jurul unui spațiu verde"...

"De ce alb? Lemnul trebuie să aibă culoare și textură de lemn" zice Silviu Orăvitzan. "Cred că într-un atelier, arhitectura trebuie să fie un fundal pentru artă. Pe alb se vor citi mai bine picturile. Am putea pune și câteva obiecte tari în puncte cheie" zic eu. "Poate un vitraliu, și am eu acasă niște candelabre mișto de tot. Să vii pe la mine să ți le arăt", îmi sugerează.

Prima zi, după prima mână de vopsea albă. "Mie nu îmi place cu totul alb. Arată a grajd", zice el. "Aveți încredere că o să iasă bine. Punem un parchet texturat din lemn masiv și niște blaturi eventual din același lemn. Aș vrea maxim două tipuri de lemn, unul pe parchet și pe blaturi și altul pe mobilă de sub blaturi și pe rama ferestrei", răspund eu. "Trebuie pus ceva și la scară acolo ca să nu cazi. Te-ai gândit la ceva?" "Mie mi-ar plăcea o balustradă cu un butuc mare din lemn de dimensiunea stâlpului din centrul scării și cu o mână curentă din metal". "Poate îi zic lui Ștefan Călărașanu să facă butucul ăla cu intarsii din bronz că mi-e prieten"...

Unele proiecte pot să fie impunătoare, să îți flateze vanitatea de arhitect creator. Pe altele, foarte rare, le faci pentru suflet. Experiența de a lucra cu Silviu Orăvitzan, un om care nu te face să te simți inferior prin comportament dar te umilește prin genialitate, m-a marcat. Am câștigat, înainte de toate, un prieten.

TEAM

Andreescu and Gaivoronschi
associated architects

Piata Sfantu Gheorghe no 4, ap 10 Timisoara
tel +40 256 306042