Cele câteva străzi paralele din sudul Timișoarei, precum Memorandului, Cozia, D. Coresi, ce se opresc în Calea Martirilor, definesc actualmente un țesut urban poros, cu grădini generoase. Zona veche de margine a orașului, cu case înșiruite la stradă, și-a schimbat parțial caracteristicile tipice de sfârșit de secol 19, pe lângă modalitățile tranșante de ocupare a parcelelor apărând în ultimele decenii și case izolate sau lipite doar la câte un calcan.
READ MORE
Cele câteva străzi paralele din sudul Timișoarei, precum Memorandului, Cozia, D. Coresi, ce se opresc în Calea Martirilor, definesc actualmente un țesut urban poros, cu grădini generoase. Zona veche de margine a orașului, cu case înșiruite la stradă, și-a schimbat parțial caracteristicile tipice de sfârșit de secol 19, pe lângă modalitățile tranșante de ocupare a parcelelor apărând în ultimele decenii și case izolate sau lipite doar la câte un calcan.
Pe parcela studiată există o clădire parter de proastă calitate de acest tip. În aceste condiții, intervenția noastră a fost una de plombă, de reparație a sitului, ocupând în întregime latura îngustă către stradă a parcelei; ținând cont și de dorința expresă a clientului de a avea o mică zonă intermediară către stradă, a fost păstrat regimul de aliniere al casei demolate într-o ușoară retragere. A rezultat un dublu ecran către stradă, cel mai transparent al gardului și cel mai opac al fațadei, iar între ele, în zona de tranziție, s-au născut o mare jardiniere, treptele de acces și marea copertină ce protejează intrarea, metamorfozată în glaf și apoi în parapet. Acesta este elementul emblematic, semnul ce marchează latura nordică, urbană, a casei. Acest element adiționat plinului fațadei, (lungă de 17.40 m), este echilibrat de volumul substras al zonei de acces în garaj, rezultând astfel o reliefare a acesteia ce se înviorează la apusul soarelui (vara).
Din punct de vedere al regimului de înălțime – S+P+1 - casa se integrează în context fără probleme. Față de vechile tipologii ale caselor înșiruite din zonă, diferența este normală. Acestea sunt de obicei constituite din mai multe apartamente, separate de ganguri închise cu porți mari din lemn și cu fațade ritmate de ferestre înalte și înguste cu demisol și parter înalt, dezvoltate și în adâncimea parcelelor. În cazul nostru, tema program diferită - locuință pentru o singură familie - generează o diferențiere netă a celor două laturi ale casei precum și o dezvoltare în benzi paralele între ele, într-un limbaj relativ contemporan. Față de latura nord-vestică, cea sud-estică, orientată către grădină, este total diferită: o mare prispa devine un spațiu conținător și intermediar totodată, dezvoltat pe două niveluri, adăpostind sera wintergarten și marea terasă.
Această casă se situează la granița dintre două situații aflate într-o totală opoziție:
- către stradă - nord, lumina apusului, spațiu public, zgomot, praf, asfalt;
- către grădină - sud, soare, lumina dimineții, liniște, intimitate, proprietate, natură.
Traseul de mișcare orizontal major se desfășoară și mediază aceste două realități, traversând benzile paralele ale diferitelor funcții diurne: adiacent holului pe două niveluri cu scara ce-l definește perimetral, traversează camera de zi, sera și apoi terasa, coborând în grădină. Traseul de mișcare vertical se desfășoară pe nivelele succesive decalate ale etajului, ajungând mai întâi la dormitorul principal (miniapartament cu baie, panderie și mic etaj sub pod) situat peste garaj la cota +1.87 și mai apoi la restul de două dormitoare cu baie la cota + 3.06. Înainte de a ajunge la acestea din urmă, parcursul poposește în biblioteca deschisă în supantă înspre hol, amplasată către nord și adiacentă benzii orizontale de ferestre, care pentru interior definesc un imens tablou al siluetei orașului. De cealaltă parte, loggia dormitorului principal împreună cu balconul de peste seră al dormitoarelor celorlalte se deschid protejate către grădină.
Materialitățile celor două laturi sunt de asemenea în opoziție: închidere de zid zugrăvit alb și clincher pe soclu, pe gard, jardiniere, trepte la stradă, metal și mult lemn al terasei și structurii scheletale deschise către grădină. Împreună cu garajul calibrat pentru două vehicule și cu subsolul cu centrala termică și restul anexelor, aria construită desfășurată a acestei case nu depășește 310 mp; aria construită este de 144 mp, cu un procent de ocupare al terenului de 840 mp de 17,1% și cu un coeficient de utilizare a sa de 0,36. Bugetul alocat edificării acestei case a rămas la un nivel relativ scăzut, în condițiile unor materiale și tehnologii constructive abordabile și ale unor finisaje normale.
Architect: Vlad Gaivoronschi
Colaborator: Oana Sirbu
Location: Timisoara, Romania
Building period: 2000 - 2001
Photography: Vlad Gaivoronschi
2003: Arhitext Design Award for Architecture
2004: Nominalization - Architecture Bienale Bucuresti