Aflată într-o zonă rezidențială centrală, clădirea pe parter construită în anii '30, lipită în oglindă de una similară, a fost regenerată (restaurată, refuncționalizată) ținând cont de necesitățile specifice unei familii cu doi copii.
READ MORE
Aflată într-o zonă rezidențială centrală, clădirea pe parter construită în anii '30, lipită în oglindă de una similară, a fost regenerată (restaurată, refuncționalizată) ținând cont de necesitățile specifice unei familii cu doi copii.
Chiar dacă nu este monument istoric sau de arhitectură, am considerat importantă păstrarea spiritului casei vechi, realizând o împrejmuire către stradă cât mai în spiritul interbelic local. În interior, casa existentă a fost transformată radical, realizându-se practic apartamentul copiilor în mansardă și optându-se pentru amplasarea scării interioare pe peretele opus intrării. Fiind vorba și despre o adiție, locuința rezultată oferă două atmosfere în antiteză, către stradă și în interiorul casei vechi, una specifică acesteia, cu camere clar definite, către curte o adiție cuprinzând apartamentul cuplului și o materializare a camerei în aer liber într-un limbaj relativ contemporan, mizându-se pe surpriza ce poate fi oferită în zona privată. O altă surpriză este integrarea artei plastice, arhitectura întregului ansamblu încercând să joace rolul de bună gazdă pentru frumoasa colecție.
Strategia proiectului a avut în vedere și aspecte ținând de orientarea est-vest a parcelei dar și de calcanul existent al casei vecine. De aici a apărut contradicția, anume a ocupa terenul sudic cu extinderea casei, pe calcanul vecin. Fiind vorba doar de un parter înalt, capacitatea sa de a umbri curtea s-a dovedit nesemnificativă. În schimb, "camera în aer liber", acoperită cu structura de grinzi de lemn lamelar și sticlă, a devenit locul cel mai special al ansamblului, un spațiu intermediar plăcut, o extensie a camerei de zi, mobilată cu canapele joase.
Demisolul ansamblului s-a extins la rândul său, acomodând în afară de spații tehnice obligatorii – centrală, spălătorie, uscătorie, depozitări – și o cameră de tip "hobby-room"; aici atmosfera este mai spartană – beton aparent, etc., dar în imediata apropiere, sub scara ce urcă la parterul înalt, se află depozitarea la frig a colecției de vinuri în cadrul unor rasteluri impecabile din lemn.
Un spațiu special în casa veche este biroul, în relație directă cu camera de zi și scara ce urcă la mansardă. Mobilierul extrem de sobru și elegant îmbrățișează scaunul-fotoliu de Eames, ținând de fapt loc de un birou propriu-zis de scris, la care s-a renunțat.
Relația casei cu grădina privată este una de deschidere în amfiteatru, cu artă plastică poposind pe pajiște.
RO // EN
The existing house is situated in a central residential area. It is a building erected in 1930 and it's part of a pair of groundfloor coupled houses. Considering the brief for a dwelling for a couple and two children, the existing building was regenerated, transformed, and expanded into the attic, with a new addition in the backyard.
Even though it is not a historic or architectural monument, we considered keeping the spirit of the old house very important and realized the enclosure to the street in an interwar local fashion. In the interior, the existing house was radically transformed, practically creating the children's apartment in the attic and placing the interior stairs on the opposite wall from the entrance.
The ensemble offers two antithetical atmospheres, one towards the street and inside the old house, specific to its nature with clearly defined rooms, and the other in a relatively contemporary language for the addition and the outdoor room, offering a surprise in the private area. Another surprise is the integration of plastic art; thus, the architecture of the whole ensemble aims to play the role of a good host for the beautiful collection.
The project's strategy considered aspects related to the east-west orientation of the plot but also the blind wall of the neighboring house. Thus, the contradiction arose – to occupy the south plot with the house extension on the blind wall. Being just a tall ground floor, its capacity to overshadow the courtyard is insignificant. In exchange, "the open-air room," covered with a structure of wooden beams and glass, became the most special place of the ensemble, an intermediate pleasant space, an extension of the living room, furnished with low sofas.
The semi-basement of the ensemble has expanded, accommodating, besides the mandatory technical spaces – heating system, washing room, drying room, storage – also a hobby-type room; here the atmosphere is a little more Spartan-like – exposed concrete, etc. – but in the immediate proximity, under the stairs that go up to the tall ground floor, is the cold storage for the wine collection in an impeccable wooden-framed rack.
A special place in the old house is the office, in a direct relation with the living room and the stairs that go up to the attic. The extremely sober and elegant furniture embraces the Eames armchair, serving as a substitute for a proper writing desk, which was renounced.
The house's relation with the private garden is one of an open amphitheater, with plastic art placed on the grass.
Architect: Vlad Gaivoronschi
Colaborator: Iulia Fratila, Dan M. Munteanu, Bogdan Rat, Blanka Laki, Mihai Caraghiaur
Building period: 2012 - 2015
Total built area: 210 sqm
Photography: Ovidiu Micșa
2016: Bienala timisoreana de arhitectura 2016 Prize
2020: German Design Awards, Frankfurt - Winner