În anul 1999 se finaliza amenajarea Casei Ionescu, învelită în piatră de Șanovița și cu un atrium pătrat în miezul ei. Rezulta o casă introvertită, rugoasă pe dinafară și netedă și verde, în contrast, pe dinăuntru. Exteriorul a fost înviorat de o piscină și un pavilion cu o mare vatră cu foc plutind peste suprafața apei.
READ MORE
În anul 1999 se finaliza amenajarea Casei Ionescu, învelită în piatră de Șanovița și cu un atrium pătrat în miezul ei. Rezulta o casă introvertită, rugoasă pe dinafară și netedă și verde, în contrast, pe dinăuntru. Exteriorul a fost înviorat de o piscină și un pavilion cu o mare vatră cu foc plutind peste suprafața apei.
În timp, familia s-a înmulțit, natura la rândul ei a cotropit ambianța exterioară, iar casa, datorită materialității ei – piatră și lemn - a îmbătrânit și s-a patinat. Devenită neîncăpătoare, a trebuit să crească, iar aceasta nu se putea petrece decât prin contrast, living-room-ul sufragerie realizat nou fiind, pe de o parte, în armonie cu casa inițială datorită lemnului ca material comun, dar din punct de vedere spațial într-un contrast total, într-o inversiune față de atriumul casei inițiale, fiind un dispozitiv capabil să se deschidă generos către exterior.
Întregul ansamblu reflectă un anumit fel al arhitecturii de a crește și îmbătrâni armonios împreună cu ocupanții săi. Vechea temă a dialecticii contrariilor urmărită în vechiul proiect este întărită prin noul pavilion adăugat, într-o relație pozitiv-negativ cu vechea curte interioară – inversate din punct de vedere al relației interior-exterior.
RO//EN
In 1999, the Ionescu house was completed, covered in Sanovita stone and wood, featuring a squared atrium in the middle – an introverted house, rugged on the outside and smooth and green on the inside. Its outdoor space was enlivened by the pool and the huge fire pavilion floating over its surface.
Over the years, the family expanded, and nature itself claimed the outer space and the house. Due to its materiality – wood and stone – it aged and acquired a patina.
Becoming overcrowded, the house needed to expand, and that happened in contrast. The new dining pavilion is in harmony with the existing house due to the common wood but, from a spatial perspective, presents a total contrast – an inversion with the inside atrium, generously opening itself to the exterior. It is a flexible pavilion, capable of being fully open or completely closed.
The entire ensemble reflects how architecture can grow and age together with its inhabitants. The old theme of opposites dialectic followed in the original project was reinforced by the newly added pavilion; there is a positive-negative relationship with the old inner atrium, inverted from the inside-outside perspective.
Architect: Ovidiu Micsa
Colaborator: Vlad Gaivoronschi
Location: Timișoara
Building period: 2017 - 2018
Photography: Ovidiu Micșa
2020: Big See Ljubljana - Winner